Internetul - Instrument al globalizării

Internetul este unul dintre cele mai importante instrumente ale globalizării.
Acesta este strâns legat de un principiu prezent în cadrul fenomenului de globalizare şi anume, acela al "liberului acces". Liberul acces se referă la faptul că fiecare dintre noi are posibilitatea să obţină o informaţie, de diferite tipuri, apelând la un rezervor comun, internaţional, care adună în componenta sa o mulţime de fragmente culturale. Acest mozaic format din mai multe tipare autentice prezintă o pseudoidentitate, fiind caracterizat de eterogenitate, superficialitate şi o mulţime de contradicţii. Totuşi, senzaţia că avem acces la tot ceea ce dorim rămâne vie, în ciuda faptului că de multe ori suntem conştienţi că nu putem pătrunde anumite idei aparţinând unei anumite societăţi sau unei anumite culturi, cu aceeaşi profunzime caracteristică unui autohton, unui aparţinător al acelei culturi sau societăţi.
Efectele globalizării se resimt foarte puternic şi sunt peste tot prezente, instrumentul cel mai complicat, dar şi cel mai transparent folosit în acest sens fiind Internetul.
Prin ceea ce oferă, sau mai degrabă, prin ceea ce ar putea oferi, Internetul apare pentru mulţi dintre noi ca o salvare, o speranţă, un vector de transport al Noului.
Omul acceptă o societate virtuală, creată pe nişte principii care în general nu îi sunt deloc cunoscute. Comunicarea cunoaşte un alt nivel, depăşeşte orice barieră, de timp sau de spaţiu şi poate, cel mai important, distruge bariera emoţională, cea mai puternică dintre toate. Indivizii rămân blocaţi în faţa acestui zeu care promite atâtea dar nu oferă nimic palpabil. Este asemeni turismului, care îţi oferă posibilitatea vizualizării a orice ţi se pare interesant, dar nu te lasă să posezi nimic. Oamenii au posibilitatea să fie alţii, au posibilitatea să fie aşa cum şi-ar dori să fie în societatea reală, care însă nu îi lasă să se manifeste şi îi inhibă.Această situaţie, faptul că Internetul oferă posibilitatea schimbării, reprezintă premisa îndepărtării de sine, începutul alergării disperate spre Aproapele, care cu cât pare mai apropiat, cu atât este mai greu de cuprins, de cunoscut.
Se produce o sabotare a propriei identităţi, o renunţare la Sine în favoarea unor lumi mai sclipitoare dar inexistente.
Are loc o suprascriere a Eului, ce determină apoi o nivelare a personalităţii, stadiul ultim, metastaza identităţii.
Se poate spune că la fiecare interacţiune cu lumea virtuală, desenată foarte frumos şi subtil de către Internet, riscăm să uităm de lumea noastră şi s o pierdem.
Globalizarea se opune Identităţii culturale, iar fără o cultură proprie, individul nu îşi poate găsi siguranţa în societate. Concluzia? Fiecare primeşte cum vrea darurile Internetului.