duminică, 31 ianuarie 2010
Raport: final al blogului pe tema: ,, Internetul, drepturile de autor şi pirateria"
Pentru a putea vizualiza raportul final pe tema: " Internetul, drepturile de autor şi pirateria", daţi un click.
Plagiat protejat de lege? Drepturi de autor
După cum am mai spus în post-urile anterioare, există mari probleme atunci cînd vorbim despre originalitate, autenticitate şi identitate la nivelul creaţiilor indivizilor societăţii.
Este adevărat faptul că fiecare persoană are un potenţial creativ foarte mare, însă, ceea ce este grav în această situaţie se referă la modul de manifestare al acestei creativităţi, un mod general deosebit care este definit de o inhibare a oricărei porniri autentice in domeniul creaţiei, acest lucru datorîndu-se mai ales modelelor educaţionale care au rolul de a oferi o baza teoretică in special, punîndu-se foarte puţin accentul pe partea practică, pe dezvoltarea unor abilităţi, pe exploatarea talentelor native.
Această stare a lucrurilor determină existenţa unor dezechilibre în ceea ce priveşte fluxul de informaţii noi, atît in domeniile tehnologice, cît şi in cele ale artei.
Se creează astfel un deficit de NOU, care afectează cursul normal al activităţilor umane de creaţie, ajungîndu-se la situaţia în care informaţiile deja existente sunt preluate şi transformate în altele 'noi'.
În acest context, consider că binecunoscutul concept al plagiatului nu se bucură de o claritate foarte mare şi că mai mult creează ambiguitate. Pentru a fi mai explicită: mai ales în sfera muzicală, există anumite teme muzicale care sunt exploatate continuu, apar sub diferite forme, iar aşa-zişii artişti prezintă o serie de pretenţii ce nu se potrivesc deloc cu valoarea si statutul pe care singuri şi le atribuie. De aceea, afirm faptul că e cam greu să diferenţiem operele autentice de cele false, mai ales în contextul în care, de multe ori, apar mai întîi falsurile si abia apoi se descoperă sursa originală. De multe ori, această situaţie se datorează lipsei posibilităţilor de afirmare a unor artişti, acestea referindu-se mai ales la lipsa suportului financiar, precum şi la lipsa unor metode eficiente de promovare.
Ce ar trebui făcut în cazul melodiilor care urmăresc aceeaşi tema muzicală? Ce soluţii ar putea exista în contextul în care pseudoartistul afirmă că opera lui este distinctă(datorită sintetizatorului care creează o mulţime de sunete diferite)?
Acestea sunt nişte întrebări care ar putea fi aplicate in toate domeniile artei.
Îmi aduc acum aminte de ideea genială expusă de Pascal Bruckner în ,,Hoţii de frumuseţe", referitor la plagiat: un roman creat doar din paragrafe extrase din alte romane. Aceasta este adevărata realitate, chiar dacă este prezentată într-un roman suprarealist. Există o mulţime de moduri de a copia, iar tendinţa noastră de a ne autointitula artişti este tot timpul prezentă, măcar aşa de dragul Eului nostru care nu doreşte să fie lezat.
Este adevărat faptul că fiecare persoană are un potenţial creativ foarte mare, însă, ceea ce este grav în această situaţie se referă la modul de manifestare al acestei creativităţi, un mod general deosebit care este definit de o inhibare a oricărei porniri autentice in domeniul creaţiei, acest lucru datorîndu-se mai ales modelelor educaţionale care au rolul de a oferi o baza teoretică in special, punîndu-se foarte puţin accentul pe partea practică, pe dezvoltarea unor abilităţi, pe exploatarea talentelor native.
Această stare a lucrurilor determină existenţa unor dezechilibre în ceea ce priveşte fluxul de informaţii noi, atît in domeniile tehnologice, cît şi in cele ale artei.
Se creează astfel un deficit de NOU, care afectează cursul normal al activităţilor umane de creaţie, ajungîndu-se la situaţia în care informaţiile deja existente sunt preluate şi transformate în altele 'noi'.
În acest context, consider că binecunoscutul concept al plagiatului nu se bucură de o claritate foarte mare şi că mai mult creează ambiguitate. Pentru a fi mai explicită: mai ales în sfera muzicală, există anumite teme muzicale care sunt exploatate continuu, apar sub diferite forme, iar aşa-zişii artişti prezintă o serie de pretenţii ce nu se potrivesc deloc cu valoarea si statutul pe care singuri şi le atribuie. De aceea, afirm faptul că e cam greu să diferenţiem operele autentice de cele false, mai ales în contextul în care, de multe ori, apar mai întîi falsurile si abia apoi se descoperă sursa originală. De multe ori, această situaţie se datorează lipsei posibilităţilor de afirmare a unor artişti, acestea referindu-se mai ales la lipsa suportului financiar, precum şi la lipsa unor metode eficiente de promovare.
Ce ar trebui făcut în cazul melodiilor care urmăresc aceeaşi tema muzicală? Ce soluţii ar putea exista în contextul în care pseudoartistul afirmă că opera lui este distinctă(datorită sintetizatorului care creează o mulţime de sunete diferite)?
Acestea sunt nişte întrebări care ar putea fi aplicate in toate domeniile artei.
Îmi aduc acum aminte de ideea genială expusă de Pascal Bruckner în ,,Hoţii de frumuseţe", referitor la plagiat: un roman creat doar din paragrafe extrase din alte romane. Aceasta este adevărata realitate, chiar dacă este prezentată într-un roman suprarealist. Există o mulţime de moduri de a copia, iar tendinţa noastră de a ne autointitula artişti este tot timpul prezentă, măcar aşa de dragul Eului nostru care nu doreşte să fie lezat.
marți, 26 ianuarie 2010
Pirateria pe Internet văzută ca un model de inserare a unui comportament deviant
Pirateria pe internet promovează un model comportamental ce se reflectă la nivelul societăţii ca întreg..aceasta este una din concluziile la care am ajuns în perioada în care am analizat mai clar acest fenomen.
Căutând diverse informaţii legate de piraterie şi încercări de a-i pedepsi pe cei care piratează, am gasit pe site-ul http://www.metalhead.ro/stiri/Pirateria_muzicala_pe_Internet___DC_ul_incepe_sa_coste-aid-66541-l-1, un articol denumit: ,,Pirateria muzicală pe Internet - DC-ul începe să coste". Acest articol arată cum unul din cazurile pirateriei pe DC a fost descoperit de către asociaţia de luptă anti-piraterie, cel în cauză fiind sancţionat cu o amendă semnificativă în valoare de 10 932,62 lei. Acest caz a fost finalizat la aproape 1 an jumate de la sesizarea poliţiei, întrucât utilizatorul de DC distribuia online materiale protejate de Legea dreptului de autor. Aşa cum probabil ar fi procedat mulţi dintre, acesta a declarat: ,, Nu credeam că acţiunea mea este infracţiune şi poate avea astfel de consecinţe."
Aceasta este dicrepanţa dintre atitudine şi comportament atât de ilustrativă pentru omul contemporan. Aşa procedam adesea, noi, indivizi cu pretenţia de a ne fi respectate drepturile, convinşi fiind că la rândul nostru suntem morali, demni, conformi normelor general acceptate. Din păcate lucrurile nu stau deloc aşa. Prin urmare, ce mi se pare mai grav este că nu economia e cea în declin din cauza piratării pe internet, ci natura umană în ansamblul ei. Individul egocentrist crede că i se cuvine totul, fără limite, fără a-şi asuma consecinţele faptelor sale, întrucât faptele sale sunt în viziunea lui unele normale, obişnuite.
duminică, 24 ianuarie 2010
Drepturile de autor..
Câţi dintre noi respectă drepturile de autor în ziua de azi? Prea puţini fac acest lucru... Mai mult decât atât, sunt mulţi care nu ştiu ce sunt drepturile de autor şi ce implicaţii au ele în mecanismul societăţii.
Aşa cum arată definiţiile, ,,drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create, instituţia dreptului de autor fiind instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor lor, sunt drepturi intelectuale pe care autorii le deţin asupra creaţiilor lor, creaţii precum cărţi, melodii, picturi, fotografii etc."
Accesând site-ul: http://www.romaniatrademarks.ro/ro/9_36_Drepturi-de-autor.php , aflăm că pe lângă operele originale ale creatorilor din domeniul ştiinţific, literar sau artistic, opere ce constituie obiectul dreptului de autor, legea arată că nu pot beneficia de protecţie a dreptului de autor următoarele: idei, teorii, concepte, descoperiri ştiinţifice, informaţii din presă, texte ofciale legislative, juridice,administrative sau politice. Drepturile morale de care beneficiază autorul proprietăţii intelectuale, sunt: ,, dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa."
Creatorul unei proprietăţi intelectuale, dobândeşte protecţie legală a dreptului de autor din momentul creării operei, indiferent de modul sau forma de exprimare folosită. La momentul actual, dreptul de autor este protejat în România prin legea 8/1996, moficată şi completată ulterior prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005.
Ordonanţa Mondială a Proprietăţii Intelectuale defineşte proprietatea intelectuală drept orice ,,creaţie a minţii umane." În ciuda faptului că Legea nr 8/1996 prevede sancţuni pentru încălcarea drepturilor de autor, sancţiuni ce au fost mărite în ultima perioadă considerabil, constând chiar în privarea de libertate a nelegiuitorilor, oamenii încalcă voluntar sau involuntar aceste drepturi prin reproduceri, distribuiri, transferuri de informaţii sau distribuiri neautorizate. Sunt argumente pro si contra în privinţa sistemului actual de copyright, fiind persoane care considera că schimbarea acestui sistem ar afecta echilibrul economiei actuale, iar pe partea cealaltă sunt persoane care susţin schimbarea sistemului, întrucât numărul firmelor care profită de pe seama artiştilor creşte semnificativ. Personal, consider că artiştii din ziua de azi nu sunt apreciaţi pe măsură, nu le sunt respectate drepturile iar ceea ce este îngrijorător este că mulţi dintre ei se complac în această situaţie. Există legi care îi protejează, legi care sunt încălcate adesea fără a fi urmate de sancţiuni. Acest lucru favorizează fenomenul pirateriei în care suntem implicaţi cu toţii în mod conştient şi voluntar. Aşadar, ar trebui să reflectăm mai mult asupra a ceea ce înseamnă drepturi de autor, ar trebui să apreciem munca celor care înca mai cultivă idei noi, originale pentru a nu distruge complet creativitatea şi frumosul.
Aşa cum arată definiţiile, ,,drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create, instituţia dreptului de autor fiind instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor lor, sunt drepturi intelectuale pe care autorii le deţin asupra creaţiilor lor, creaţii precum cărţi, melodii, picturi, fotografii etc."
Accesând site-ul: http://www.romaniatrademarks.ro/ro/9_36_Drepturi-de-autor.php , aflăm că pe lângă operele originale ale creatorilor din domeniul ştiinţific, literar sau artistic, opere ce constituie obiectul dreptului de autor, legea arată că nu pot beneficia de protecţie a dreptului de autor următoarele: idei, teorii, concepte, descoperiri ştiinţifice, informaţii din presă, texte ofciale legislative, juridice,administrative sau politice. Drepturile morale de care beneficiază autorul proprietăţii intelectuale, sunt: ,, dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei, dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publică, dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări şi atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa."
Creatorul unei proprietăţi intelectuale, dobândeşte protecţie legală a dreptului de autor din momentul creării operei, indiferent de modul sau forma de exprimare folosită. La momentul actual, dreptul de autor este protejat în România prin legea 8/1996, moficată şi completată ulterior prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 123 din 1 septembrie 2005.
Ordonanţa Mondială a Proprietăţii Intelectuale defineşte proprietatea intelectuală drept orice ,,creaţie a minţii umane." În ciuda faptului că Legea nr 8/1996 prevede sancţuni pentru încălcarea drepturilor de autor, sancţiuni ce au fost mărite în ultima perioadă considerabil, constând chiar în privarea de libertate a nelegiuitorilor, oamenii încalcă voluntar sau involuntar aceste drepturi prin reproduceri, distribuiri, transferuri de informaţii sau distribuiri neautorizate. Sunt argumente pro si contra în privinţa sistemului actual de copyright, fiind persoane care considera că schimbarea acestui sistem ar afecta echilibrul economiei actuale, iar pe partea cealaltă sunt persoane care susţin schimbarea sistemului, întrucât numărul firmelor care profită de pe seama artiştilor creşte semnificativ. Personal, consider că artiştii din ziua de azi nu sunt apreciaţi pe măsură, nu le sunt respectate drepturile iar ceea ce este îngrijorător este că mulţi dintre ei se complac în această situaţie. Există legi care îi protejează, legi care sunt încălcate adesea fără a fi urmate de sancţiuni. Acest lucru favorizează fenomenul pirateriei în care suntem implicaţi cu toţii în mod conştient şi voluntar. Aşadar, ar trebui să reflectăm mai mult asupra a ceea ce înseamnă drepturi de autor, ar trebui să apreciem munca celor care înca mai cultivă idei noi, originale pentru a nu distruge complet creativitatea şi frumosul.
marți, 19 ianuarie 2010
Viaţa reală Vs Viaţa Virtuală
Viaţa reală, prima naştere - 12 februarie 1990, ultima naştere - tot 12 februarie 1990.
Viaţa virtuală, prima naştere - nu mai ţin minte, ultima naştere(de fapt, ultima revenire din comă) - acum câteva minute.
Asta aşa, ca introducere.
Există diferenţe mari între viaţa reală şi cea virtuală.Şi cred că asta reprezintă motivul pentru care multă lume alege să fie mai mereu prezentă, nu fizic, ci doar online.
Fiecare cunoaşte cursul normal al vieţii. Iar simplul fapt că acest curs normal se termină cu moartea, reprezintă pentru unii oameni un motiv pentru meditaţie, pentru alţii o premisă a apariţiilor depresiilor, sau , o ipoteză a inhibiţiei generale, o premisă a dezvoltării unor stiluri de trai bazate pe principii hedoniste, un impuls pentru dezvoltarea unor afinităţi pentru anumite sisteme religioase, o mulţime de începuturi pentru tot felul de manifestări.Şi cel mai important( mai ales pentru a ajunge la întrebarea din finalul postului de acum), faptul că Thanatos are ultimul cuvânt, determină naşterea întrebării peste tot întâlnite:" Credeţi în viaţa după moarte?". Unii răspund da, alţii nu, sau nu ştiu.Totul pare destul de limitat.
Nu vrem limite, deci alegem ceva ce ne ajută să ne "dezvoltăm"(mi-am făcut nişte upgrade-uri...de nu-ţi vine să crezi.de armuri nu mai vorbesc, plus că acum pot să fac să dispară vreo 12 soldaţi dacă dau click stânga.sunt dezvoltat, nu glumă), să ne împlinim orice vis( aseară am fost conducătorul României, am câştigat toate teritoriile şi am avut şi 3400 de puncte), să fim cine vrem noi( am folosit FUNIA şi am ajuns personaj din Lord of the rings), să fim prezenţi în mai multe locuri o dată(la un moment dat eram şi pe facebook şi pe myspace şi pe matrimoniale.ro :))), glumeam desigur), să avem multiple personalităţi(am vreo 28 de id-uri, de sex masculin, feminin, pe-un site m-am trecut chiar hermafrodit :)), am diferite vârste în acelaşi timp, diferite religii,în plus, mai nou cunosc limba suomi), să ne arătăm doar calităţile şi să mascăm defectele( spre deosebire de viaţa reală, a căror încercări ne determină să spunem că pentru a ajunge frumoşi, fizic şi spiritual, trebuie să trecem prin nişte probe la fel de grele precum cele din minunatele Bildungsroman-uri, în această lume a tuturor posibilităţilor este de ajuns să trec puţin prin photoshop sau corel draw pentru a ajunge o persoană pregatită să întreacă în perfecţiune însuşi conceptul de perfecţiune), să fim cei mai frumoşi(dacă mi se pare că aş fi mai frumoasă având ochii roşii sau violet , pot să obţin aceaste culori în doar câteva momente folosind aceleaşi instrumente amintite în paranteza precedentă, sau chiar pot obţine alţi ochi de la alte persoane printr-o decupare care nu doare deloc şi nu afectează pe nimeni), să fim bogaţi(preiau o imagine surprinsă în viaţa reală, în urma respectării unui întreg şir de operaţiuni riscante, cum ar fi călărirea unei maşini de 1 milion de euro, al cărei posesor, dacă m-ar prinde ar putea să-mi ia libertatea acuzându-mă de violarea proprietăţii), mai exact, să fim nişte zei ( a se observa mulţimea de comment-uri de genul "eşti o zeiţă!!! eşti un zeu!!!).
Astfel, alegem locurile sau comunităţile unde vrem să ne naştem, facem paşii necesari în această direcţie(un fel de sex virtual ce se traduce prin completarea unor câmpuri obligatorii; a se observa faptul că noi suntem cei ce declanşează actul naşterii noastre),stabilim momentul în care vrem să ne naştem, după care...apăsăm ok şi ne naştem.
Asta ne oferă Internetul.Posibilitatea trăirii mai multor vieţi în acelaşi timp.
Mai mult, pentru a se face observată superioritatea condiţiilor şi posibilităţilor oferite de Lumea virtuală, faţă de cele oferite de Lumea reală, putem oricând să ne sinucidem fără să suferim deloc, bifând doar "cancel my account", rămânând însă în viaţă în cadrul altor comunităţi.
Descrierea diferenţelor dintre cele două lumi ar putea ocupa spaţiul şi timpul într-un mod infinit. Nu este necesar, deoarece expunerea acestui caz, a acestei situaţii,a acestei relaţii Viaţa reală-Viaţa virtuală, am facut-o cu un singur scop, acela de a-mi asigura un precedent pentru a vă adresa o întrebare, care pentru mine este foarte interesantă şi importantă: Credeţi în viaţa după log out-sign out?
Viaţa virtuală, prima naştere - nu mai ţin minte, ultima naştere(de fapt, ultima revenire din comă) - acum câteva minute.
Asta aşa, ca introducere.
Există diferenţe mari între viaţa reală şi cea virtuală.Şi cred că asta reprezintă motivul pentru care multă lume alege să fie mai mereu prezentă, nu fizic, ci doar online.
Fiecare cunoaşte cursul normal al vieţii. Iar simplul fapt că acest curs normal se termină cu moartea, reprezintă pentru unii oameni un motiv pentru meditaţie, pentru alţii o premisă a apariţiilor depresiilor, sau , o ipoteză a inhibiţiei generale, o premisă a dezvoltării unor stiluri de trai bazate pe principii hedoniste, un impuls pentru dezvoltarea unor afinităţi pentru anumite sisteme religioase, o mulţime de începuturi pentru tot felul de manifestări.Şi cel mai important( mai ales pentru a ajunge la întrebarea din finalul postului de acum), faptul că Thanatos are ultimul cuvânt, determină naşterea întrebării peste tot întâlnite:" Credeţi în viaţa după moarte?". Unii răspund da, alţii nu, sau nu ştiu.Totul pare destul de limitat.
Nu vrem limite, deci alegem ceva ce ne ajută să ne "dezvoltăm"(mi-am făcut nişte upgrade-uri...de nu-ţi vine să crezi.de armuri nu mai vorbesc, plus că acum pot să fac să dispară vreo 12 soldaţi dacă dau click stânga.sunt dezvoltat, nu glumă), să ne împlinim orice vis( aseară am fost conducătorul României, am câştigat toate teritoriile şi am avut şi 3400 de puncte), să fim cine vrem noi( am folosit FUNIA şi am ajuns personaj din Lord of the rings), să fim prezenţi în mai multe locuri o dată(la un moment dat eram şi pe facebook şi pe myspace şi pe matrimoniale.ro :))), glumeam desigur), să avem multiple personalităţi(am vreo 28 de id-uri, de sex masculin, feminin, pe-un site m-am trecut chiar hermafrodit :)), am diferite vârste în acelaşi timp, diferite religii,în plus, mai nou cunosc limba suomi), să ne arătăm doar calităţile şi să mascăm defectele( spre deosebire de viaţa reală, a căror încercări ne determină să spunem că pentru a ajunge frumoşi, fizic şi spiritual, trebuie să trecem prin nişte probe la fel de grele precum cele din minunatele Bildungsroman-uri, în această lume a tuturor posibilităţilor este de ajuns să trec puţin prin photoshop sau corel draw pentru a ajunge o persoană pregatită să întreacă în perfecţiune însuşi conceptul de perfecţiune), să fim cei mai frumoşi(dacă mi se pare că aş fi mai frumoasă având ochii roşii sau violet , pot să obţin aceaste culori în doar câteva momente folosind aceleaşi instrumente amintite în paranteza precedentă, sau chiar pot obţine alţi ochi de la alte persoane printr-o decupare care nu doare deloc şi nu afectează pe nimeni), să fim bogaţi(preiau o imagine surprinsă în viaţa reală, în urma respectării unui întreg şir de operaţiuni riscante, cum ar fi călărirea unei maşini de 1 milion de euro, al cărei posesor, dacă m-ar prinde ar putea să-mi ia libertatea acuzându-mă de violarea proprietăţii), mai exact, să fim nişte zei ( a se observa mulţimea de comment-uri de genul "eşti o zeiţă!!! eşti un zeu!!!).
Astfel, alegem locurile sau comunităţile unde vrem să ne naştem, facem paşii necesari în această direcţie(un fel de sex virtual ce se traduce prin completarea unor câmpuri obligatorii; a se observa faptul că noi suntem cei ce declanşează actul naşterii noastre),stabilim momentul în care vrem să ne naştem, după care...apăsăm ok şi ne naştem.
Asta ne oferă Internetul.Posibilitatea trăirii mai multor vieţi în acelaşi timp.
Mai mult, pentru a se face observată superioritatea condiţiilor şi posibilităţilor oferite de Lumea virtuală, faţă de cele oferite de Lumea reală, putem oricând să ne sinucidem fără să suferim deloc, bifând doar "cancel my account", rămânând însă în viaţă în cadrul altor comunităţi.
Descrierea diferenţelor dintre cele două lumi ar putea ocupa spaţiul şi timpul într-un mod infinit. Nu este necesar, deoarece expunerea acestui caz, a acestei situaţii,a acestei relaţii Viaţa reală-Viaţa virtuală, am facut-o cu un singur scop, acela de a-mi asigura un precedent pentru a vă adresa o întrebare, care pentru mine este foarte interesantă şi importantă: Credeţi în viaţa după log out-sign out?
marți, 5 ianuarie 2010
Pirateria- un ,,virus" fără remediu
Pirateria pe Internet este asemeni unei frânghii de care am rămas agăţaţi de o bună perioadă de timp fără vreo intenţie de a-i da drumul. A pirata înseamnă fără ocolişuri a fura. Poate că atunci când downloadăm un film, o melodie, un simplu joc nu ne gândim mai departe de plăcerea de moment, nu analizăm lucrurile în detaliu, ci doar le acceptăm aşa cum vin. Totuşi, dincolo de faţeta aceasta pozitivă pe care o afişează, se ascund abateri grave de la lege.
V-aţi gândit vreodată la voi înşivă ca la nişte infractori? Sau cel puţin, v-aţi întrebat ce este de fapt pirateria? Definiţia e destul de simplă..pirateria este o infracţiune penală. Cum orice infracţiune penală este urmată, cel puţin teoretic, de o pedeapsă, cei care piratează sunt pedepsiţi prin amenzi şi închisoare, prin plăţi semnificative a unor daune civile, pentru încălcarea drepturilor de autor şi a mărcilor comerciale.
Este cauza pierderii multor locuri de muncă,a pagubelor din industria jocurilor video şi pe calculator. Ceea ce este îngrijorător este că din ce în ce mai mulţi copii downloadează jocuri de orice tip fără a avea restricţii din partea nimănui, iar acest lucru poate duce la utilizarea unor programe inadecvate pentru vârsta lor.
Cu toate că daunele piratatului sunt numeroase,atâta timp cât putem profita de pe urma lui în măsura în care ne uşurează viaţa mai mult sau mai puţin, nu vom renunţa la a-l practica, ne vom complace în a trăi cu acest virus fără a căuta soluţii de remediere.
V-aţi gândit vreodată la voi înşivă ca la nişte infractori? Sau cel puţin, v-aţi întrebat ce este de fapt pirateria? Definiţia e destul de simplă..pirateria este o infracţiune penală. Cum orice infracţiune penală este urmată, cel puţin teoretic, de o pedeapsă, cei care piratează sunt pedepsiţi prin amenzi şi închisoare, prin plăţi semnificative a unor daune civile, pentru încălcarea drepturilor de autor şi a mărcilor comerciale.
Este cauza pierderii multor locuri de muncă,a pagubelor din industria jocurilor video şi pe calculator. Ceea ce este îngrijorător este că din ce în ce mai mulţi copii downloadează jocuri de orice tip fără a avea restricţii din partea nimănui, iar acest lucru poate duce la utilizarea unor programe inadecvate pentru vârsta lor.
Cu toate că daunele piratatului sunt numeroase,atâta timp cât putem profita de pe urma lui în măsura în care ne uşurează viaţa mai mult sau mai puţin, nu vom renunţa la a-l practica, ne vom complace în a trăi cu acest virus fără a căuta soluţii de remediere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
